Cum si de ce au disparut dinozaurii?

Dispariția dinozaurilor (Extincția Cretacic-Terțiar) se pare că a fost cauzată de un meteorit de 10 km în diametru, care s-a ciocnit cu Pământul acum aproximativ 65 milioane de ani. Când meteoritul a lovit planeta, aceasta a fost acoperită de un nor uriaș de praf care a blocat lumina soarelui și astfel, a fost frig și întuneric timp de câteva luni. Odată cu dispariția plantelor au murit și dinozaurii ierbivori, iar datorită acestui fapt dinozaurii carnivori au murit și ei, rămânând fără hrană. În acest timp au erupt mulți vulcani care vărsau lavă pe suprafața Pământului și emanau gaze otrăvitoare în aer. Traiul pe Pământ devenise din ce în ce mai dificil. Cu toate acestea, nu toate vietățile au dispărut acum 65 milioane de ani. Animalele mici cum ar fi șopârlele, șerpii, păsările sau șobolanii au supraviețuit. Știința ia în calcul ideea că un procent mic de dinozauri a supraviețuit acestui cataclism planetar și dispariția totală a acestora a fost un proces lent. De asemenea au fost găsite numeroase obiecte antice în care oamenii interacționează și conviețuiesc alături de dinozauri reprezentanți corect (în secolul al XVII-lea încă le era greu oamenilor de știință să așeze corect oasele găsite ale unui dinozaur).^[1] Savantul peruan Javier Cabrera a declarat că "Nu suntem pregătiți pentru astfel de secrete".

După ultimele cercetări se crede că asteroidul s-a ciocnit de Pământ în apropiere de Mexic, unde în nord-estul orașului Chicxulub există un crater submarin uriaș cu un diametru de 200 km. Craterul se numește Craterul Chicxulub.

Conform studiului „The extinction of the dinosaurs”, publicat în numărul din 28 iulie 2014 al revistei Biological Reviews, dispariția dinozaurilor a fost rezultatul unui cumul de cauze care au condus la colapsul lanțului trofic. Printre aceste cauze sunt menționate intensificarea activității vulcanice, modificarea nivelului mărilor și variațiile de temperatură, urmate de evenimentele cataclismice provocate de asteroid (cutremure, tsunami, incendii de vegetație, schimbări bruște de temperatură și alte modificări climatice).

Răspândirea mamiferelor

Încă pe vremea când dinozaurii trăiau pe Pământ exista o grupă mai mică de animale numită „mamifere”. După ce dinozaurii au dispărut, mamiferele au avut în sfârșit ocazia să se răspândească mai mult:

• Platybelodon era un fel de elefant cu trompa plată.
• Icaronycteris a făcut parte dintre primii lilieci.
• Smilodon era o felină ce seamănă foarte mult cu tigrul dar avea doi colți enormi.
• Titanotylopus era o cămilă primitivă mai mare decât cea de azi.
• Argyrolagus era un mamifer asemănător cu un șobolan dar care își păstra puii într-un fel de marsupiu (asemănător cu cel al cangurilor)
• Macrauchenia era asemănătoare cu o cămilă cu trompă.

• Bibliografie

• Smit J., Hertogen J. (1980) An extraterrestrial event at the Cretaceous-Tertiary boundary, Nature 285, 198-200. Abstract
• Alvarez L.W., Alvarez W., Asaro F., Michel H.V. (1980) Extraterrestrial Cause for the Cretaceous-Tertiary Extinction, Science 208, 1095-1108. E-Text
• Shukolyukov A., Lugmair G.W. (1998) Isotopic Evidence for the Cretaceous-Tertiary Impactor and Its Type, Science 282, 927-929.
• Keller G., Adatte T., Stinnesbeck W., Rebolledo-Vieyra M., Fucugauchi J. U., Kramar U., Doris Stüben D. Chicxulub impact predates the K-T boundary mass extinction (2004), Proceedings of the National Academy of Science of the USA (PNAS) Volume 101, Nummer 11, Seite 3753-3758. Artikel online auf den Seiten der PNAS.
• Harting, Markus: Zum Kreide/Tertiär-Übergang in NE-Mexiko: Geochemische Charakterisierung der Chicxulub-Impaktejekta. Dissertation an der Universität Karlsruhe, Fak. f. Bauingenieur-, Geo- und Umweltwissenschaften, 2004. Abstract pdf online
• Arenillas, I., Arz, J.A., Grajales-Nishimura, J.M., Murillo-Muñetón, G., Alvarez, W., Camargo-Zanoguera, A., Molina, E., Rosales-Domínguez, C. (2006) Chicxulub impact event is Cretaceous/Paleogene boundary in age: New micropaleontological evidence, Earth and Planetary Science Letters 249, 241-257. Abstract pdf online

       ALTE TEORII DESPRE DISPARITIA DINOZAURILOR:

Teoretic, niciun om nu a apucat sa vada vreun dinozaur in carne si oase. Si asta pentru ca, daca este sa ne luam dupa teoriile paleontologice, reptilele uriase ar fi disparut cu 63 de milioane de ani inainte ca primii hominizi sa fi umblat pe Pamant. Exista insa si sceptici, care aduc in discutie o ipoteza socanta : dinozaurii nu au disparut ci au coexistat cu oamenii pana in prezent.

Aproape ca nu exista cultura in care sa nu apara cel putin o reprezentare a unei creaturi reptiliene de staturi gigantice. De la balaurii si monstrii din mitologiile europene si pana la dragonii asiatici, intreaga istorie a omenirii este presarata cu relatari, mai mult sau mai putin credibile, a unor vietuitoare pe care astazi, cu greu ne putem abtine sa nu le comparam cu reptilele preistorice. Chiar daca multe dintre acestea pot fi considerate simple creatii ale mintii umane, dovezi mai presus de orice banuiala par sa confirme o teorie incredibila: nu toti dinozaurii au disparut in urma cataclismului de acum 65 de milioane de ani.

Nu ne vom referi aici la monstrul din Loch Ness sau altfel de creaturi asemanatoare acestuia, a caror existenta tine mai mult de criptozoologie decat de realitate; ci la dovezi palpabile, reprezentate de marturiile sapate in piatra ale primilor oameni, marturii care, insa, nu se opresc aici ci merg, asa cum vom vedea, pana aproape de zilele noastre.

Istoria recenta ne-a demonstrat ca teoriile privitoare la extinctia animalelor preistorice pot fi combatute. Este elocvent cazul celacantului (Coelacanthus Latimeria), pestele preistoric despre care se credea ca ar fi disparut acum peste 70 de milioane de ani, sau cel al pinului Wollemi (Wollemi Nobilis), veritabil dinozaur al lumii vegetale a carui extinctie ar fi trebuit sa aiba loc, conform cercetatorilor, in urma cu aproape 150 de milioane de ani. Ambele forme de viata au fost descoperite sau, mai bine spus redescoperite, in secolul XX, dand peste cap teoriile vechi de peste 150 de ani ale oamenilor de stiinta. Iar daca celacantul si pinul Wollemi au supravietuit presupusei extinctiei in masa de acum 65 de milioane de ani, de ce nu ar fi facut-o si alte vietuitoare contemporane lor?

Pietrele Ica

In 1562, conchistadorii spanioli aduceau in Europa, pe langa aurului civilizatiilor sud-americane si cateva artefacte misterioase, sub forma unor pietre de andezit, care fusesera gravate cu imagini ale unor animale necunoscute la acea vreme. De fapt, primele mentiuni ale acestor pietre aveau sa apara in 1526, atunci cand parintele Simon, preotul iezuit care il insotise in expeditia sa pe Claudio Pizzaro, nota in propriul jurnal uimitoarea descoperire.

Invatatii vremii aveau sa le considere reprezentari ale unor creaturi fantastice din miturile precolumbiene; asta pana in 1930, atunci cand in localitate Ica din Peru, arheologii descopereau in mormintele incase alte cateva zeci de astfel de pietre. Nu mica a fost mirarea cercetatorilor atunci cand au identificat in desenele inca de acum circa 500 – 1500 de ani, reprezentari detaliate ale unor dinozauri considerati disparuti in urma cu milioane de ani.

Ce este si mai surprinzator este faptul ca uriasele reptile (Triceratops, Stegozaur sau Pterozaur) sunt reprezentate in compania oamenilor, in scene domestice , cum ar fi cea in care un barbat calareste un triceratops, sau scene de lupta, in care razboinici inca infrunta reptile gigantice. Dr. Javier Cabrera, reprezentant al Centrului Cultural de Antropologie din Peru, sustine ca nu mai putin de 1100 de astfel de pietre au fost descoperite pana in prezent, desi numai cateva dintre ele prezinta imagini ale dinozaurilor, restul ilustrand scene din viata populatiei inca.

Dinozaurul Anasazi

Una dintre cele mai socante ilustrari ale unei reptile preistorice a fost descoperita in Statele Unite ale Americii, in statul Utah, zona populata pana in 1200 e.n de catre misterioasa populatiei amerindiana, anasazi. Pana si cei mai sceptici dintre oamenii de stiinta au fost nevoiti sa recunoasca faptul ca animalul gravat pe peretele unei stanci seamana izbitor cu ceea ce astazi am numi, un brontozaur. Desi s-a sugerat ca animalul ar fi o reprezentare a unei fiinte imaginare din folclorul local, asemanarea sa cu uriasul ierbivor de acum peste 65 de milioane de ani este evidenta si ridica inca multe semne de intrebare.

Misterioasa gravura din Ankor Wat

Dincolo de imensul interes arheologic pe care il prezinta complexul de temple Ankor Wat din Cambodgia, o imagine gravata pe una dintre coloanele scoase la lumina avea sa ii socheze pe cercetatorii din intreaga lume. Alaturi de animale cunoscute: maimute, papagali, antilope sau bivoli, apare reprezentata imaginea detaliata a unui stegozaur, reptila gigantica despre care se considera ca a disparut odata cu restul dinozaurilor, la sfarsitul perioadei geologice numita Cretacic. Misterul este cu atat mai mare cu cat gravura are o vechime estimata la circa 800 de ani, asta in timp ce primele fosile de stegozauri au fost descoperite in urma cu mai putin de 200 de ani. Cum ar fi putut un artizan din acea perioada sa ilustreze un astfel de animal? Este doar una dintre intrebarile ramase fara raspuns din partea oamenilor de stiinta.

Tapiteriile din valea Nazca

Cunoscuta in special pentru desenele uriase, vizibile numai de la o inaltime foarte mare, sistemul de apeducte subteran functional si astazi, si pentru craniile deformate ale fostilor localnici peruvieni, valea Nazcapare sa nu isi fi dezvaluit inca toate secretele. Nativii Nazca au avut cunostinte si despre existenta dinozaurilor. Cel putin, asa o arata tapiteriile descoperite in mormintele vechi de circa 2000 de ani. Acestea reprezinta mai multe animale care seamana izbitor cu uriasele reptile din trecut, motiv ce ne indreptateste sa credem ca sunt mai mult decat o simpla imagine a unor creaturi fantastice.

Dinozaurul din Marele Canion

Misterioasa imagine avea sa fie descoperita in 1879, de catre E.L. Doheny, cercetator american, si autentificata in 1924 de catre o expeditie stiintifica condusa de Charles Gilmore, reprezentant al Institului Smithsonian. Raportul sau, publicat in acelasi an sub numele de Expeditia Stiintifica Doheny nu lasa nicio urma de indoiala asupra vechimii gravurii si a identitatii animalului reprezentat: „Se pare ca un om preistoric a realizat o pictograma a unui dinozaur pe peretii acestui canion”.

Pterodactili vanati in timpul Razboiului de Secesiune

Unele dintre cele mai recente si mai tulburatoare imagini ale unor creaturi primitive sunt reprezentate de fotografiile publicate in jurul anului 1880 in ziarul local al oraselului Tombstone. Cele doua fotografii arata mai multi soldati unionisti stand alaturi de corpul neinsufletit al unei pasari uriase. De fapt, chiar si articolul face referire la „pasarea tunetului” din folclorul amerindian, pe care cei in cauza ar fi doborat-o cu mai multe focuri de arma. Se pare ca nimeni nu intuise ca animalul din fotografie era, de fapt, un pterodactil.

Desi imaginile au facut de mult inconjurul lumii, specialistii sunt neincrezatori in ceea ce priveste autenticitatea acestora; cu atat mai mult cu cat o serie intreaga de imagini asemanatoare au fost catalogate drept falsuri.